ce industrii vor fi salvate și care sunt cele condamnate la dispariție

În ultimii ani, pe fondul crizei energetice, multe industrii mari consumatoare de energie din Europa s-au închis, neputând face față prețurilor exorbitante ale energiei, informează energypress.gr.

Tendința a fost evidentă în special în Germania, provocând șoc într-o țară bântuită de amenințarea dezindustrializării.

Blocajele au dus la pierderea a sute de locuri de muncă… Unii dintre ei și-au schimbat modelul de producție și au reușit să supraviețuiască. Totuși, deciziile nu sunt ușoare.

Aceeași alegere dificilă așteaptă companiile și guvernele de pe tot continentul: să susțină produsele și practicile care nu mai sunt competitive sau să le abandoneze și să caute în altă parte. Această problemă este și mai complicată de creșterea costurilor, de concurența acerbă din partea Chinei și de războiul comercial care se profilează cu Statele Unite.

Companiile trebuie să decidă dacă vor pierde sau vor turna bani în părți ale afacerilor lor a căror tranziție ecologică va costa miliarde. Și guvernele trebuie să decidă cum – și pe cine – să ajute.

Planurile Comisiei

Ieri, Comisia Europeană a încercat să ofere un prim răspuns la aceste întrebări prin acordul său privind industria curată. Planul executivului UE propunea măsurile necesare pentru reducerea prețurilor la energie și stimularea investițiilor.

Cu toate acestea, a ocolit cea mai spinoasă întrebare: ce sectoare și produse poate și ar trebui să salveze UE – și pe care ar trebui să lase să moară?

Evitând întrebarea

După cum subliniază POLITICO în analiza sa, Bruxellesul nu poate evita pentru totdeauna această întrebare. Răspunsul va determina nu numai cum vor arăta industria și piața muncii din UE în următoarele decenii, ci și autonomia blocului: de unde obține aluminiul pentru turbinele sale eoliene, cimentul pentru clădirile sale sau oțelul pentru armele sale.

„Este ceva ce nu văd suficient în discuție – o tranziție înseamnă că trebuie să facem alegeri și acele alegeri trebuie să fie strategice și clare”, a spus Domien Vangenechten, care cercetează politica industrială europeană la think tank-ul de mediu E3G. — Și nu poți salva pe toți.

Alegerile cu care se confruntă Europa

Și Europa trebuie să facă aceste alegeri acum.

Creșterea prețurilor la energie a lovit industria de producție de lungă durată a continentului de la invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Unele companii, în special din sectorul siderurgic, spun că declinul ireversibil poate fi evitat doar cu sprijin politic și financiar imediat.

Backs reamintește POLITICO că, pe măsură ce costurile energiei electrice s-au dublat de patru ori în 2022, prețul energiei electrice pentru a produce o tonă metrică de aluminiu primar a depășit 5.000 de euro – de două ori prețul metalului pe piața globală. „Nu trebuie să te gândești prea mult dacă merită”, a spus el.

Spre deosebire de transformările industriale anterioare, tranziția verde are un termen limită datorită fizicii planetare: cu cât încetăm mai devreme să mai pompăm dioxid de carbon în aer, cu atât schimbările climatice vor fi mai puțin severe. Oamenii de știință spun că emisiile globale nete zero până în 2050 vor preveni ceea ce este mai rău, iar UE a consacrat această dată-țintă prin lege.

Industria consumatoare de energie

Sectoarele de producție consumatoare de energie — o categorie care include oțel, ciment, aluminiu, produse chimice și altele — reprezintă mai mult de o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE, iar tranziția lor va fi lungă și costisitoare. Ei vor trebui să-și schimbe procesele de producție, să folosească energie curată, să aprovizioneze mai multe materiale reciclate și să sechestreze CO2 rămas.

Deoarece modernizarea unei fabrici durează ani de zile, companiile trebuie să știe acum în ce merită să investească. Vor certitudine cu privire la condițiile cu care se vor confrunta și sprijinul pe care îl vor primi.

Abordarea preocupărilor

Clean Industrial Deal al Comisiei urmărește să abordeze multe dintre preocupările producătorilor, propunând cote în cadrul UE pentru a stimula cererea și noi măsuri de modernizare a rețelelor de energie electrică și de reducere a prețurilor.

În același timp, executivul UE evită să aleagă câștigători și învinși în tranziția verde.

Cu toate acestea, trebuie luate decizii urgente cu privire la industriile pe care UE dorește să mențină și unde este mai ieftin și mai eficient să se bazeze pe importuri. Fostul șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a precizat acest lucru în raportul său amplu despre creșterea competitivității blocului.

„Există unele tehnologii, precum panourile solare, în care producătorii străini sunt cu mult înainte și încercarea de a capta producția în Europa va împiedica decarbonizarea”, a subliniat el.

Cu toate acestea, a adăugat el, există și alte domenii „în care nu dorim să fim complet dependenți de tehnologia străină din motive strategice și, prin urmare, este esențial să menținem know-how-ul în Europa”.

Finanțarea

Într-un efort de a stimula producția ecologică în UE, Comisia Europeană a anunțat miercuri 100 de miliarde de euro sub formă de ajutor pe termen scurt pentru energia verde fabricată în Europa.

„Astăzi, Europa a decis să investească în decarbonizare și industrializarea acesteia. Peste 100 de miliarde de euro în total”, a declarat comisarul UE pentru industrie, Stéphane Séjourné, la o conferință de presă în care a anunțat strategia. „Într-un moment în care unii ar încerca să ne impună modelul lor, cel mai bun răspuns este să ne consolidăm propriul model european”.

Comisia se confruntă cu constrângeri de finanțare, deoarece blocul abia începe să-și negocieze noul buget pe termen lung. Dar planul ei promite să „mobilizeze peste 100 de miliarde de euro” pentru „producție curată în UE” pe termen scurt.

Dacă definiția Comisiei pentru „pe termen scurt” se potrivește cu ideile industriale este o altă întrebare.

Șeful UE pentru climă, Wopke Hoekstra, a declarat reporterilor la conferința de presă că banca de decarbonizare „ar putea strânge până la 100 de miliarde de euro în următorii 10 ani”. Această cifră ar putea apoi trage bani din sectorul privat, a spus Hoekstra, argumentând că ar putea aduce totalul la 400 de miliarde de euro.

Timpul se scurge.

Cu toate acestea, este posibil ca unele sectoare să nu aibă timp să aștepte. Companiile siderurgice, în special, au avertizat că se confruntă cu un declin ireversibil fără ajutor în acest an. Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat discuții urgente cu sectorul metalelor începând de săptămâna viitoare.

Alte măsuri includ achiziționarea comună de materii prime critice. „Trebuie să facem cu litiu sau cobalt ceea ce am făcut cu vaccinurile Covid”, a spus Séjourné.

Comisia a publicat, de asemenea, un plan separat, dar strâns legat de reducere a prețurilor la energie pentru întreprinderile europene, propunând măsuri de reducere a taxelor la electricitate, a permiselor de viteză și de a ajuta companiile să semneze contracte pe termen lung de energie electrică.